Vizită la EMM

     Elevii clasei a XII-a A împreună cu doamna lor dirigintă, Condor Carmen, au participat la o vizita în cadrul centrului de televiziune, radio și ziar eMM.

     Au avut ocazia să surpindă atât jurnaliști în plină desfășurare a activității lor, cât și să discute cu cei din redacție și regie. Elevii au fost lămuriți cu privire la felul în care se realizează o știre și ajunge să fie prezentată seara la televizor. 

     În studioul în care se înregistrează în fiecare zi știrile de seară prezentate de catre Adrian Mândru, fost elev al Colegiului Național Mihai Eminescu, cei prezenți au avut posibilitatea  să încerce scaunul acestuia și chiar să devină prezentatori pentru cateva minute.

     De asemenea,  elevii, în timpul unei scurte pauze a animatorilor radio, și-au pus la încercare calitățile de vorbitor.

     Activitatea a fost una prielnica, finalizându-se cu o buna stare datorita gafelor comise de catre colegii care au îndrăznit să guste viața de prezentator TV și animator radio.

Traficul de persoane

Câmpean Aida, IX C

Prietenia   falsă  (Buhai Elias, IX C)

A fost cândva, si  astfel  s-a-ntâmplat,
Fară a spune la cineva vreo vorbă,
Ea, de părinti s-a-ndepărtat,
Crezând ca prietenii o-ndrumă la un loc de muncă

Dar nu a fost așa,
Caci odată-ajunsă-acolo,
Iubirea se răcea,
Celor din jur nu le păsa.
Vai !unde este acum își amintea,
Unde este mama mea ?


Ajunsă într-un mediu ostil,
Privată de toate drepturile,
Necunoscând pe nimeni in acel loc pustiu ,
Iși analiza acuma faptele.
Dar era prea târziu.


Asa ziși prieteni nu mai erau .
Defapt ei niciodata n-au fost.
Ei și-au primit răsplata ce li se promitea.
Pentru ei ,ea nu mai avea nici un rost


Doar mama si tata simțeau durerea,
Caci fiica lor acasă nu mai era.
De câte ori se gândesc îi cuprinde tăcerea.
Dar mai spera ca într-o zi o vor revedea.

Câmpean Aida, IX C

Lacrimi (Sleam Iarina Teodora, IX C)

Încă mă uitam cu ochii  înlăcrimaţi la sora mea speriata. A trecut mai bine de o luna şi ea tot nu vroia să vorbească. Sunt sigurcă în mintea ei încă se desfăşurau amintirile tulburătoare,îmi pot da seama după cum ochii însăngeraţi se uitau fix la un punct necunoscut.

Deac Mădălina, IX C

Îmi amintesc ziua aceea perfect, deşi mi-aş fi dorit să o uit complet. Era un cer noros şi ceaţa îţi înfunda nările şi când respirai aerul rece de tânăr decembrie simţeai libertate. Cerul ere fumuriu şi abea puteai observa zarea care dădea puţină speranţa sufletelor sătule de întuneric, prin lumina ei.

Onțiu Laura, IX C

O conduceam pe sora mea mai mica la şcoală, care îşi purta pe faţă acelaşi zambet larg dintotdeuna, care mă tem că nu-l voi mai vedea vrodată strălucind cu aceaşi intensitate. Când am ajuns în apropierea şcolii, ea mă roagă să o las să mearga singură de acolo, deorece nu vroia ca colegii ei să o vadă cu un însoţitor. Eu îi zâmbesc uşor, pentru că  înţelegeam problemele adolescentine cu care se confrunta, cu toţii le-am avut la un moment dat, aşa că dau din cap în semn de încuviinţare, ea îmi zmbeşte scurt şi începe să ţopăie, cu fiecare pas paru-i lucios şi buclat zburdând uşor, eu mă întorc cu intenţia de a-mi continua drumul, dar reuşesc să zăresc cu colţul ochiului cum o maşină parchează în faţa copilei, ea scoate un strigăt scurt şi puternic de disperare în timp ce este trasă în maşină.

Abrudan Denisa, IX C

Eu mă prăbuşesc la pământul rece, pe un strat subţire de zăpadă pură şi nepătată de răul din lume. Mintea mea nu funcţionează pentru un moment. Slavă Domnului şoferul nu m-a văzut şi pe mine pentru că altfel eram şi mai nefolositoare decât sunt acum.

Disperarea mă face să îmi pierd controlul mişcarilor, dar totuşi reuşesc cu greu să îmi scot telefonul şi sun poliţia şi spun tot ce mintea mea şocata poate reda într-un astfel de moment.

Poliţia vine, analizează locul în timp ce eu rămân nemişcată pe locul în care zăpada limpede nu mai era, pentru că a luat toată căldura din corpul meu şi acum eram la fel de rece şi pustie în exterior prcum şi în interior.

Abrudan Denisa

Singurele lucruri la care mă puteam gândi erau strigătul şi ochii speriaţi ai surorii mele şi tot ce puteam face era să ma învinui, dacă mai mergeam acei 20 de metri alături de ea poate nu s-ar fi întâmplat nimic. Mă găndeam că poate nu o să-mi mai văd niciodata sora, că nu o voi mai vedea zămbind şi totul era vina mea.
Orele treceau şi speranţa mea se scurgea odată cu ele şi cu lacrimile care îmi lăsau obrajii din ce mai duri şi roşii, dar aud telefonul sunând, la început nici nu mă obosesc să mă uit la el, dar arunc o privire rapidă, după care răspund brusc şi speriată întreb care erau noile informaţii. Poliţistul îmi spune că a găsit-o, pe ea şi încă un grup de fete de vârsta ei într-un depozit la marginea oraşului.

Abrudan Denisa, IX C

Maşina poliţiei ajunge relativ repede la locaţia unde mă aflam eu şi când mă uit la ea îi pot zării faţa  pală a surorii mele care se afla pe bancheta din spate. Ea vine la mine o îmbrăţişez şi îi dau haina mea. Îi simt lacrimile calde croindu-şi drumul pe mâinile mele, mă aplec îi iau faţa între palme şi o privesc în ochi.Privirea ei nu mai era aceaşi, nu mai era plină de căldură şi ochii ei nu mai sclpeau, ba din potrivă erau reci ca gheaţa.
Puterea-mi rămasă, de care mă ţineam cu dinţii, acum dispare. Izbucnesc şi eu în plâns şi când trec pe lânga maşina de poliţie văd vinovatul, mă uit la el cu scârba, dar îmi iau repede privirea de la figura sa dispreţuitoare, pentru ca nici nu merita să fie privit.

Sora mea nu va mai fi niciodată aceeaşi, toţi copii care i-au împărtăşit experienţa au fos traumatizaţi pe viţă şi totuşi aceasta crimă se întâmplă din nou şi din nou.

Deac Mădălina, IX C

Cartea în dar

“File de poveste…

Vieţi aşternute pe hârtie…

Cartea, o comoară...

Mulţumim pentru darul dumneavoastră!”

(Harko Mihaela, IX G)

   Fascinația cărții

   Cartile sunt acelea care ne ajuta sa descoperim lumi noi, fascinante si de poveste... Ele ne deschid orizonturi noi si fermecate, pline de intamplari minunate.  (Roșu Andrada, IX G)

”Cartea,

O particica dintr-o biblioteca...

Dar totusi, cea mai imporanta;

Un prieten bun si apropiat...

Ea este o adevarata comoara,

De care poate avea parte oricine.”

 (Roșu Andrada, IX G)

Biblioteca, un topos fermecat ...

     Nestemata minții

     ”Mica iesire impreuna cu doamna diriginta si colegii la biblioteca judeteana "Petre Dulfu" a fost o amintire placuta care m-a ajutat sa descopar ce este cu adevarat ce este cartea.
     Acolo am descoperit o lume cu totul diferita, o lume care, la prima vedere, pare a fi plictisitoare, dar care ascunde in taina dincolo de copertile vechi ale cartilor mii de povesti , mii de iubiri infinite, mii de informatii , multe descoperiri ce asteapta sa le deslusesti cuvant cu cuvant si fila cu fila. Am invatat ca orice carte merita sa fie citita, asa cum fiecare om merita o sansa la viata.”   Kiss Evelina Corina, IX G     
                

”Biblioteca, o oază de relaxare
Locul in care citesti...
Carti fermecate...
Acel loc de poveste,
De neuitat...”   
(Roșu Andrada, IX G)

     ”Biblioteca Petre Dulfu din Baia Mare este ca o intreaga lume, o lume de poveste. Este la fel ca un loc din inima ta de care nu te poti desparti usor; cand ajungi in interiorul ei te vei simti fermecat, cartile ti se vor parea un univers.

     Aceasta biblioteca contine toate tipurile de carti: carti de aventura, de basm, de iubire, romane si multe alte tipuri de carti minunate; pentru orice adolescent, aceasta biblioteca este idealul.”  (Roșu Andrada, IX G)

treptele cunoașterii

     Paradisul copiilor

     ”Fiecare om isi imagineaza “Biblioteca” in felul sau: unii viseaza o gradina insorita plina cu flori, altii vad un seif mare cu bani, pentru unii inseamna o casa mare, cu multe etaje si bine mobilata , dar pentru mine inseamna PARADISUL : acele vise pe care le pot realiza numai prin carti,  momentele grele pe care le pot depasi cu ajutorul cartilor si mai ales momentele frumoase pe care le-am trait, calator fiind in lumea lor.

    De neuitat raman momentele in care ma lasam purtata in lumea  basmelor, alaturi de fata babei, fata mosului,  Ileana Cosanzeana, Fat Frumos si  multe alte personaje care  mi-au insotit copilaria.

     Cand intru in acest sanctuar , patrund intr-o lume aparte , departe de rutina si de grijile vietii. Citind carti practice, stiintifice, mi-am descoperit viata, m-am descoperit pe mine insami. Cartile, pot sa zic, ca ma insotesc, atat pe mine cat si pe prietenii mei ,de-a lungul intregii vieti, datorita faptului ca in cuprinsul lor intalnim secvente care ne reprezinta amintirile demult traite.

     Cartea este si va ramane cel mai sfant lucru pentru un adolescent, dar si pentru adultul de mai tarziu; ea trebuie sa fie ,,prietenul’’ pe care sa-l cercetam ori de cate ori este nevoie.”  Vint Adina Maria, IX G

     ”Cartea este un sprijin. Ea ne ajută să înţelegem şi să pătrundem în tainele lumii, ale universului. În filele ei putem descoperi sfaturi, putem culege înţelepciune, ne putem “adăposti” de gândurile negative.” Tura Stefania Marinela, IX G

     Plăcerea lecturii

     ”Pentru  noua generație de tineri lectura își pierde valoarea. Începe încet, dar sigur să își piardă gustul puternic pe care îl domina altădată. Cărțile sunt înlocuite de tehnologia care stapanește  mințiile adolescenților. Fiecare mișcare devine mobilizată de tehnologie. Devenim roboti în fiecare zi. 

      În ceea ce mă privește, aș vrea să mă îndepărtez de această generație de roboți. Îmi place să mă refugiez in cărți de fiecare dată când sunt suparată sau întâmpin o problema. Un citat profund reușește să mă facă mai puternică. Curiozitatea pe care o am mereu când citesc titlul expresiv al unei cărti mă încântă. Dorința neobișnuită pe care o am e să reușesc să mă pierd pentru totdeauna printre  rafturile  unei biblioteci imense… Și să uite timpul de mine. Vreau să văd cât aș reuși   să trăiesc hrănindu-mă numai din cuvinte. Sunt sigură că aș trăi chiar foarte fericită. Pot numi biblioteca din oraș a doua casă pentru mine. De fiecare data când o vizitez nu mă plictisesc de ea iar  timpul uită de mine, si când ies realizez ce mult timp a trecut. 

     Fără lectură nu aș putea supraviețui, aș reuși să îmi expun punctul de vedere sau să gândesc singură, nu aș putea nici măcar sâ îmi scriu numele sau să îl pronunț. Cărțile sunt profesori ireali fizic dar reali în minte si  suflet. O carte reușește de fiecare dată să mă facă să îmi schimb perspectiva față de lucrurile care mă înconjoară, mă face mereu să zambesc, indiferent de ce sfârsit are. Și întotdeauna îmi pune la încercare memoria, pentru că mereu rețin citatele care mă marchează pe parcursul cărții. 

    Nu pot descrie în câteva cuvinte ce însemnă lectura pentru mine. Încet, începe lectura să devină  ceva vital, ceva care mă definște.”  Trif Roberta, IX G

“Cartea,

O comoară,

Micul dar al marilor scriitori...

Biblioteca,

Esenţială, măiestuoasă, bogată,

Marele Paradis al micilor cititori...”    

(Harko Mihaela, IX G)

Învățăm unii de la alții

     În cea de-a treia zi din ”Săptămâna prevenirii criminalității”, Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Maramureș, în parteneriat cu Penitenciarul Baia Mare a organizat o activitate inedită la care am fost și noi invitați.

     Elevii au avut ocazia să cunoască poveștile de viață ale unor persoane private de libertate, în cadrul proiectului ”Învățăm unii de la alții”, desfășurat la Biblioteca județeană ”Petre Dulfu” din Baia Mare.

    

     Experienţele prin care au trecut aceștia, au impresionat auditoriul iar elevii au înţeles care pot fi consecinţele unor decizii greşite. Cei trei au subliniat mai ales care sunt greutăţile unei vieţi în detenţie, începând de la pierderea intimităţii până la suprimarea oricăror relaţii sociale (de prietenie sau, uneori chiar şi cele familiale). Ei i-au sfătuit pe elevi să ţină mereu cont de sfaturile părinţilor şi ale profesorilor, să-şi aleagă cu grijă anturajul şi să evite situaţiile conflictuale, care pot degenera în fapte penale, chiar şi fără voia lor.

       Întâlnirea a avut un caracter interactiv, elevii adresând întrebări care au vizat în special condiţiile de detenţie şi modul în care ei reuşesc să reziste într-un astfel de mediu.

      In urma intalnirii cu cei trei detinuti am realizat cat este de usor si cum, prin lipsa de atentie si de constienta pentru doar cateva clipe poti sa fi privat de libertate si anumite drepturi totodata. Am admirat curajul, puterea si taria de caracter a detinutilor care, impotriva suferintelor si a apasarilor lor, au reusit sa isi deschida sufletele in fata noastra, a unor simplii elevi, a unor copiii care nu au atins in totalitate punctul de maturizare, si sa ne povatuiasca, sa ne avertizeze si sa ne ajute sa intelegem mai bine faptul ca trebuie sa fim atenti in ce anturaje intram mai ales ca multi dintre noi suntem probabil, usor influentabili la aceasta varsta, sa apreciem protectia parintilor nostrii, sa ii ascultam atat pe acestia cat si pe profesori, pentru ca nu ne vor decat binele. Emanuela Tatar, XI D

      A fost o activitate surprinzator de placuta dar in acelasi timp si foarte constructiva. Am avut ocazia sa ascultam trei povesti care poate la prima vedere pareau obisnuite pentru niste oameni care a ajuns in inchisoare dar care ascund adevarate traume sufletesti. Poate da, isi merita soarta dar cu siguranta nimeni nu si-ar dori sa fie in locul lor . Dintr-o simpla greseala sau cu siguranta ca ,, mie nu mi se poate intampla '', unii oameni din impuls sau in unele cazuri datorita anturajului, actioneza si nu realizeaza riscurile si consecintele la care se expun. Indiferent de situatie aceste intamplari lasa traume in sufletele oamenilor iar cei trei au acceptat sa ne prezinte povestile lor si regretele lor in speranta ca noi nu vom ajunge sa traim asa ceva niciodata. Ma bucur mult ca am participat la acest proiect, am realizat din acele povesti ca nu toti cei care credem noi ca ne vor binele, chiar isi doresc acest lucru si ca trebuie sa ne apreciem parintii si profesorii care nu vor altceva decat sa fim niste oameni de incredere, cu un viitor demn. Patricia Dan, XI D

     Pentru mine a fost o experienta unica deoarece am avut in fata mea niste persoane care din cauza prejudecatilor si a greselilor care le-au desavarsit odata, acum sunt exclusi din societate, ceea ce este un lucru dureros. Este fascinant de asemenea cum aceste persoane au reusit sa tina un discurs in fata tuturor tinand cont de situatia lor si de emotii. Unii atunci cand se gandec la oamenii din penitenciar se gandesc ca nu sunt oameni culti, ca nu merita o a doua sansa, cateodata ii judeca poate prea aspru, fara ca macar sa ii cunoasca inainte sau sa poarte un dialog cu ei, astfel incat sa vada ce oameni sunt. Ca si ei sunt oameni si ca poate au desavarsit greseli mai grave sau mai putin grave dar mai ales ca oricine poate ajunge in situatia lor. Acesti oameni ne-au dat cu siguranta o lectie de viata pe care trebuie sa o luam in considerare si sa invatam din greselile lor, pentru ca poate numai asa vom ajunge sa gandim de doua ori inainte de face un lucru si vom vedeam ca viata nu ii asa usoara precum pare si ca nu trebuie sa o irosim pe prostii care o data facute nu mai au cale de intoarcere, deoarece mai tarziu vom regreta faptele acestea insa va fi prea tarziu. Beatrice Ghinea, XI D

      Dupa parerea mea,aceasta activitate ne-a facut pe toti sa privim viata dintr-o alta perspectiva. Ne-a facut sa ne dam seama ca dureaza doar cateva minute sa faci o greseala care te va costa pedeapsa cu anii. Ne-a facut sa ne gandim de doua ori inainte sa facem un lucru, deoarece acel lucru ne poate schimba calea vietii. Ne-a facut sa constientizam ca orice fapta rea facuta de noi nu ramane nepedepsita. Am ascultat povestile unor oameni care din cauza unor fapte rele, au ajuns sa-si traiasca viata intr-o celula, pierzand astfel cei mai frumosi ani ai vietii lor. Noi din aceste povesti de viata am extras doar esentialul si anume ca trebuie de fiecare data sa ne gandim foarte bine inainte sa facem un lucru, deoarece ne poate costa scump! Raluca Szabo, XI D

    

     Impresia pe care am avut-o in urma participarii la Biblioteca Judeteana ,,Petre Dulfu'' in cadrul programului de prezentare a consecintelor delicventei juvenile, a fost una cu totul exceptionala. Nu am stiut pana in acel moment informatiile care ni s-au prezentat iar faptul ca au participat si 3 personae care in acest moment sunt private de libertate pentru greselile pe care le-au facut au dat o nota aparte programului. Am putut sa invat din greselile lor, sa nu le repet daca se va intampla vreodata ca cineva sa ma atraga inspre ele. Mi-as dori ca in viitor sa mai am ocazia sa particip si la urmatoarele activitati din cadrul potiliei unde voi putea sa-mi aprofundez cunostintele din experienta si din povestile de viata a oamenilor care au cazut in capcanele inevitabile ale unui anturaj gresit sau ale unor ganduri pe care l-au regretat din primul moment al savarsirii faptei. Maria Farcas, XI D

        Parerea mea este ca acea intalnire a fost exemplara pentru noi toti, acei oameni ne-au demonstrat ca putem trece peste incercarile vietii cu demnitate, ca indiferent de ce greseli facem, grave sau mai putin grave acestea ne marcheaza viata de aceea trebuie sa ne gandim de doua ori inainte de a face un pas gresit, un pas catre dezastru. Am citit in privirile lor ca sufera deoarece sunt departe de familii, prieteni, rude, pe unii ii abandoneaza si raman singuri ceea ce este foarte trist. Este de apreciat ca ei au un caracter putrenic si au puterea de a ne spune sa nu le repetam greselile. Anca Pop, XI D

        Activitatea de la Biblioteca Judeteana a fost foarte interesanta. Mi-a placut foarte mult. Nu am crezut niciodata ca un om privat de libertate poate suferi atat de mult, aveam impresia ca oamenii aflati in penitenciare nu au mila, "nu au suflet", nu credeam ca regreta faptele pe care le-au facut. Acesti oameni, detinutii prezenti la activitate m-au facut sa-mi schimb parerea, mi-am dat seama ca si acestia desi au comis aceste fapte ajung la un moment dat sa le regrete. M-a impresionat foarte mult aceasta activitate, povestile de viata ale acestor oameni si regret ca in trecut ii consideram "oameni fara suflet". Pe viitor imi doresc sa mergem si la penitenciar de unde am putea afla si alte intamplari care au condus anumite persoane spre un drum care i-a privat de libertate. Iulia Bota, XII G

        Consider ca activitatea de prevenire a delicventei juvenile a fost o lectie de viata, cel putin eu am fost surprinsa de povestile lor ... si pe viitor o sa imi fie utila aceasta experienta deoarece mi-a luminat mintea. Bianca Puscas, XII G